- Diverse - nr. 176 / 10 Septembrie, 2007 Sub raport istoric si institutionalizat, aceasta tentativa de unitate religioasa crestina apare in anul 1948, prin miscarea ecumenica ce poarta denumirea de Consiliul Ecumenic al Bisericilor (CEB), sau Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB), miscare din care Biserica Catolica nu facea parte, intrucat cercurile Vaticanului, in frunte cu sanctitatea sa Papa, intelegeau unirea catolicilor cu alti crestini numai ca o subordonare a acestor autoritati supreme pontificale, si nu de pe pozitia egalitatii ecleziastice (cf.Ilie Cleopa). Atitudine de subordonare, exprimata in decretele pontificale "Decretum de Oecumenismo" (Decretul despre ecumenism) si "Decretum de Eclesiis Orientalibus Catholicis" (Decretul despre bisericile orientale catolice, adica Bisercile Unite cu Roma), decrete promulgate la 21 octombrie 1964, in care uniatismul este perceput ca "unire ecumenica" cu Biserica Catolica. Aceasta miscare ecumenica este de origine engleza si americana si isi are radacinile in lumea anglicana si protestanta din a doua jumatate a secolului al XIX-lea si a avut ca scop lupta pentru apropierea si colaborarea Bisericilor, venind in sprijinul inlaturarii razboaielor dintre popoare. Aceasta institutie suprastatala ( CMB ) nu s-a vrut o supra-biserica, ci avea si mai are si in prezent menirea sa ajute bisericile spre a se uni si gasi unitatea in Hristos, fondatorul crestinismului. Astfel ca hotararile luate de catre organismele acestei institutii mondiale nu trebuie sa aduca vreo atingere libertatii bisericilor membre. Cu toate acestea, reprezentantii Bisericii Ortodoxe au avut mult de luptat impotriva pretentiilor protestantilor, care doreau sa transforme CMB intr-o suprastructura eclezial_universala sau intr-un sinod al tuturor bisericilor si denominatiunilor crestine, dupa cum sustinea acelasi autor citat. Din acest punct de vedere, exis