PUNCTUL PE EI

Victoria Romăniei impotriva Belarusului m-a bucurat şi pe mine ca pe oricare alt suporter al echipei naţionale. La o spovedanie cinstită trebuie să recunosc insă că am păcătuit cu găndul. Am ţinut pumnii şi pentru unul dintre fotbaliştii lui Bernd Stange.

PUNCTUL PE EI

Victoria Romăniei impotriva Belarusului m-a bucurat şi pe mine ca pe oricare alt suporter al echipei naţionale. La o spovedanie cinstită trebuie să recunosc insă că am păcătuit cu găndul. Am ţinut pumnii şi pentru unul dintre fotbaliştii lui Bernd Stange. Este vorba despre Hamutovski. L-am apreciat pe Vasili Hamutovski pentru prestaţiile sale in poarta Stelei. Indepărtarea lui de la echipă mi s-a părut, in consecinţă, uşor forţată. Nu ştiam atunci ceea ce am aflat ulterior. Şi anume faptul că Vasili a fost imbrăncit din Ghencea doar pentru că altfel nu ar fi fost posibile tranzacţiile dubioase gen Carlos sau Andrey. Deşi nedreptăţit, Hamutovski a ales la plecare calea salutului civilizat. I s-a replicat insă printr-o mitocănie fără cusur. Mi-au rămas intipărite in memorie, probabil pentru multă vreme, imagini care taie prăpastie adăncă intre bunul-simţ de care a dat dovadă Hamutovski şi comportamentul de grotă al fostului său patron. Era o zi a cadenţei obişnuite pentru şefii Stelei. Intrarea in biroul lui Gigi Becali era gardată de o armată de ziarişti. In peisaj a apărut şi Vasili Hamutovski. Intrebat fiind, el a declarat ziariştilor că a venit la Marriott pentru a-l saluta pe patron inaintea plecării din Bucureşti. Atăt şi nimic mai mult. La un moment dat şi-a făcut apariţia Gigi. A inundat atmosfera cu hăhăielile suficienţei care-l caracterizează, aruncăndu-le ziariştilor firimituri de bunăvoinţă. L-a prins in coada ochiului pe Hamutovski, dar nu a catadicsit să-i intindă măna. L-a fixat in zid prin ignorare totală. Vasili a inţeles că nu are cine să-i răsp