"Datoram cu totii niste laude tarzii fostului premier si guvernului sau (SAR i-a laudat chiar atunci cand a fost cazul, dar in paranoia PSD-ista nu intrau decat doua categorii: aia cumparati, ai lor 100%; toti ceilalti, dusmani si rauvoitori)".
Cand au predat cheile de la hambar in 2004, finantele tarii nu aveau gauri majore. Dincolo de pacatele sale stiute, care l-au rapus electoral, premierul Nastase a asigurat o buna disciplina macro, chiar in anul cu alegeri, cand am auzit mai putine aberatii bugetare decat in 2007. Imi amintesc cu nostalgie de Mihai Tanasescu, care ne-a lasat un deficit de doar 1%.
Nu idealizez fosta echipa PSD. Motivele pentru care Nastase ar fi luat proiectele de lege scornite recent de social-democrati si le-ar fi facut guler initiatorilor sunt simple: se astepta sa castige alegerile, sa stea la Cotroceni cel putin patru ani, iar cabinetul sau sa guverneze intre 2005 si 2008 intr-o atmosfera de relativ echilibru macro, ca atunci merg bine si invartelile private micro.
Dar grija lui sa nu-si bata singur cuie in talpa a fost buna si pentru tara. Realizam acum ca, la vremea aia, Nastase era singurul sef de partid care chiar avea planuri pentru 2008 si dupa.
Iata inca o lectie ca institutiile sunt uneori mai importante decat firea omului. Cu un orizont de timp lung, Nastase a fost mai chibzuit.
Daca ar fi stiut ca pleaca in cateva luni, credeti ca-i era greu sa sparga pusculita in 2004 sau sa arunce in populatie cu bani inexistenti? De aia in democratie s-a inventat separatia putere - opozitie si motiunea de cenzura: ca sa penalizeze un guvern caruia viziunea i s-a scurtat odata cu procentul in sondaje.
Cand e clar ca nu te mai alegi, iti fuge mintea la prostii, dar opozitia, stiind ca va plati oalele sparte, te da jos inainte sa strici mare lucru.
Creativi cum sunt
