Povestea societăţilor de asigurare din România nu coboară în trecut dincolo de a doua parte a secolului al XIX-lea. Mecanismul financiar instituţionalizat - care s-a substituit vechilor cămătari şi zarafi, al societăţilor de asigurare a prins pentru început la categoriile sociale superioare şi în mediul profesional mediu, al celor veniţi la noi din alte centre urbane europene. Aceştia cunoşteau valoarea unei asigurări pe termen lung şi au reprezentat primul val consistent de
Povestea societăţilor de asigurare din România nu coboară în trecut dincolo de a doua parte a secolului al XIX-lea. Mecanismul financiar instituţionalizat - care s-a substituit vechilor cămătari şi zarafi, al societăţilor de asigurare a prins pentru început la categoriile sociale superioare şi în mediul profesional mediu, al celor veniţi la noi din alte centre urbane europene. Aceştia cunoşteau valoarea unei asigurări pe termen lung şi au reprezentat primul val consistent de clienţi, alături de ofiţerime, magistraţi şi funcţionarii superiori ai statului. De altfel, decalajele istorice ale dezvoltării economice a României au fost mai întotdeauna recuperate prin intermediul păturilor sociale educate: cel puţin în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, „bonjuriştii“, tinerii instruiţi la Paris, Berlin sau Viena, au adus cu ei nu numai o modă nouă (de unde şi expresia populară „straie nemţeşti“), cât şi zorii modernităţii.
Societatea Generală de Asigurări „Naţionala“ a fost înfiinţată pe 8/20 decembrie 1881, având la început un capital de 3.000.000 de franci, în 15.000 de acţiuni a câte 200 de franci, subscrise de către persoane din toată ţara. Printre acţionari se numărau Ion Marghiloman, Dimitrie Sturdza, Petre Grădişteanu, G.C. Filipescu, Guillaume Ormody, Jacques M. Elias, Ch.L. Zerlendi, C. Zappa, N.D. Moroianu, Vasile Pogor, Jacob Neuscho