Romania pare a fi tara in care spunem, cu o oarecare periodicitate, mai rau de atit nu se poate. Si de fiecare data se pare ca ne inselam. Mereu se poate mai rau. Asa spuneam pe vremea cind PSD controla guvernul acela amenintator si intangibil, cu administratia locala intesata de tot felul de baroni gretosi. Abia asteptam alegerile care sa ne scape de Cozminca, Miky Spaga, Mischie si alti dintr-acestia. Si am scapat de guvernul de corupti si ne-am ales cu un guvern de liberali nepriceputi. De exemplu, la Educatie, dupa terminatorul reformei, Ecaterina Andronescu, a venit inconsistentul Atanasiu. Dupa o raza de soare care a fost Mircea Miclea, s-a putut si mai rau decit pe vremea PSD si a venit masura incompetentei, ministrul Hirdau, de la PD.
Atunci era putin probabil sa se poata mai rau. Si totusi s-a putut! Actualul ministru nu doar ca are competente in educatie comparabile cu ale fostului ministru Hirdau, dar, ceasul rau!, acesta s-a apucat si de schimbari pe care le promoveaza fara sa le intelega, ceea ce este, evident, mai rau.
Dar acest articol nu este despre nesansa educatiei. Este despre faptul ca la noi, intotdeauna, se poate mai rau. Si ce exemplu mai bun decit faptul ca, in ultimele sondaje de opinie, pe care nu avem nici un motiv sa nu le credem, George Becali este constant pe pozitia a treia. Mai rau de atit nu am fost niciodata, mai rau nu se poate. Dar in logica acestui articol se poate si mai rau. Se poate ca George Becali sa urce mai sus si altii ca el sa domine politica noastra sau sa asistam la cine stie ce revirimente ale autoritarismului.
Nu acum, in viitorul imediat, dar mai repede decit ne putem astepta. Nu stiu ce au in cap oamenii care acorda increderea lor lui George Becali. Sa zicem ca sint niste suburbani sau poate niste tarani ai timpurilor noi, omul nou ametit de cazatura de pe culmile comunismului sau
