13 septembrie 2007 va fi data cu care dictionarele de specialitate vor inscrie in istoria cinematografului titlul 4 luni, 3 saptamini si 2 zile. Nu data premiului de la Cannes, nu cele ale proiectiilor preliminare din alte tari, ci data la care filmul va incepe sa fie oferit in proiectii continue publicului larg din Romania. in cele... 4 luni fara 3 saptamini trecute dupa Festivalul de la Cannes, filmul a fost supus unor examene ale caror rezultate se cunosc. E momentul cind a venit rindul sistemului promotional si al criticii din tara sa faca fata unui examen. il prefatam cu concursul multilaureatului Cristian Mungiu.
Sa divulgam dintru inceput, draga Cristian Mungiu, conditiile pe cit de festive, pe atit de vitrege in care are loc acest dialog: cind incepem schimbul de mesaje, te afli cu filmul in Mexic, vei fi apoi in Canada, apoi in zbor spre Bucuresti, via Amsterdam, fiindca peste citeva zile se produce lansarea propriu-zisa catre publicul larg din Romania a lui 4 luni, 3 saptamini si 2 zile. E momentul comprimat al unui prim bilant al carierei publice a filmului, dar mai intii un cuvint inainte pentru premiera bucuresteana.
Sper ca o parte din mindria care s-a resimtit dupa Cannes, ca s-a luat La Palme d’Or pentru Romania, sa se converteasca si in curiozitatea spectatorilor romani de a vedea filmul la cinematograf.
Curiozitatea ar putea fi stimulata, daca reamintim regizorii si titlurile filmelor in competitie cu care ai cistigat La Palme d’Or, iar recent – poate inca mai sus in ierarhie – Premiul pentru cel mai bun film al anului de pe mapamond, care urmeaza sa-ti fie inminat la San Sebastian, din partea instantei criticii de film mondiale – FIPRESCI.
Te rog mult sa faci asta in locul meu, ca si asa sint fortat de imprejurari sa ma laud prea des.
in (dez)ordinea intrarii in concurs la Cannes: chinezul Wong
