Aceasta este o întrebare de un milion de dolari. Dacă ar şti cineva cu exactitate unde va fi leul mâine, peste o săptămână, peste trei luni sau peste un an, ar fi un om bogat. Răspunsul nu poate fi dat cu precizie de nimeni, dar, analizând factorii micro şi macroeconomici, putem vedea cine pierde şi cine câştigă dintr-o anumită evoluţie sau involuţie a valorii monedei naţionale. Şi, încercând să vedem care „forţă“ e mai tare, putem prefigura o tendinţă. Vreau să atrag atenţia încă de la început să nu confundăm întrebarea „Unde se duce leul?“ cu „Unde vrem să se ducă leul?“. Pentru că aici apar deja subiectivismul, exuberanţa, lipsa unei analize corecte. Pentru că, spre exemplu, importatorii ar vrea ca leul să se întărească şi sunt deranjaţi de evoluţia din data de 2 iulie (când un euro valora 3,1112 lei) şi până acum (când un euro valorează 3,3069 lei). De ce? Pentru că produsele lor au devenit mai scumpe. Pentru că, având la dispoziţie aceeaşi cantitate de lei (veniturile de natură salarială, economii, credite etc.), populaţia poate cumpăra mai puţine produse importate, ceea ce le reduce lor marja de profit. Importatorii vor ca leul să se întărească. Importatorii au pierdut în ultimele două luni. Pe de altă parte, sunt exportatorii. Când leul se întăreşte, atunci când exportatorii îşi încasează banii după prestarea serviciilor/livrarea mărfurilor, peste un timp, aceştia pierd. Pentru că, spre exemplu, ei exportă când un euro este 3,5 şi încasează când un euro este 3,3. Şi încasează tot mai puţini lei pentru facturile lor. Dar, în ultimele două luni, exportatorii au câştigat, pentru că euro s-a întărit cu aproape şapte procente. Cine a mai pierdut în ultimele două luni? Cei care s-au împrumutat în valută. Evoluţia leului (care i-a ajutat constant în ultimii patru-cinci ani) i-a făcut pe beneficiarii de împrumuturi în valută să plătească o rată mai mare. Cu 7% mai mar