Blogul http://oananinu.wordpress.com (Mandala, apartinind de bloggame, proiectul blog de scriitor roman – un cristian) este facut integral din mistica poeziei si pentru mistica poeziei. Propria poezie a poetei, la mijlocul drumului dintre o voce violent-feminina si o voce grav-profetica, masculinizata prin mimarea traseului unei preotii. In timp ce Elena Vladareanu sau Ruxandra Novac cartografiaza visceralul cot la cot cu socialul, Oana Catalina Ninu e intr-un stadiu de corporal extins in literatura ca o proteza inca neasimilata. Autoproclamata „femeia foarfece“, nu are revolta Marianei Marin, nici exaltarea Rodicai Draghincescu, ci mai degraba bisturiul cvasisacerdotal al lui Adrian Urmanov. Ca un apendice, apar pe blog cronici despre volumul sau sau recenziile autoarei insesi la cartile altora si propriile raspunsuri la anchete si interviuri.
Printre multe texte-poeme sint presarate clipuri realizate in spatii publice, galagioase (poeta citeste ea insasi din Mandala in cluburi, pe holurile spitalului, pe malul marii, in masina, in trafic, in Grozavesti, la colocviul Tinerilor scriitori de la Cluj), dar si in spatiul camerei, construind o atmosfera intima, uneori cu obiecte care par a vorbi ele insele. Se pare ca autoarei ii place sa „pozeze“ in timp ce-si citeste, docil, poemele agresive si sa „priveasca“ reactiile cititorilor din spatiul virtual. E doar o presupunere insa, caci dincolo de intentia de promovare si de vizibilizare, ramine voluptatea etalarii propriei imagini.
E insa o contradictie intre imaginea video a poetei, fata „cuminte“, si „imaginea“ rea a personajului sau poetic. Nu stiu in ce masura incercarea de a transpune Mandala in spatiul virtual are un scop potrivit cu numele, altul decit cel al realizarii unui video-book, pornind de la textele tiparite. Este blogul Mandala o continuare a cartii, dovada ca autoarea „scrie“
