Contestate de unii, puse pe soclu de altii, premiile literare au si ele rostul lor. Soarta lor. Pentru cei premiati, un premiu poate insemna bani (de pilda Arthur C. Clarke, desi suma nu e spectaculoasa) sau doar glorie (Hugo, Nebula).
Premiile din domeniul F&F nu sint foarte multe, dar nici putine. Aproape in fiecare luna asteptam cu interes, cu emotii, curiosi macar, anuntarea rezultatelor pentru cite un premiu.
Sint premii majore, universale, care atirna la reverul laureatilor ca niste medalii, cum ar fi Hugo (premiile conventiei mondiale de SF) sau Nebula (premiul acordat de Science Fiction and Fantasy Writers of America) – cele mai rivnite, dar si World Fantasy (premiul conventiei mondiale de fantasy), Bram Stoker (acordate de Horror Writer’s Association), Philip K. Dick (pentru un volum science-fiction publicat in paperback in SUA), Theodore Sturgeon (pentru cea mai buna proza scurta publicata in SUA), John W. Campbell Memorial (pentru cel mai bun roman SF publicat in SUA), Arthur C. Clarke (pentru cel mai bun roman SF publicat in Marea Britanie). Si sint premii locale, ca Apollo (Franta), Ditmar (Australia), Aurora (Canada), British Fantasy si British SF (Anglia), Geffen (Israel), Ignotus (Spania), Lasswitz (Germania), Seiun (Japonia) si, de ce nu?, Vladimir Colin in Romania. Sint premii care celebreaza tinerii scriitori, ca John W. Campbell (pentru cel mai bun tinar scriitor aparut in ultimii doi ani; se acorda la conventiile mondiale de SF) sau Crawford (acordat unui scriitor al carui prim roman fantasy a aparut in ultimele 18 luni). O alta categorie de premii ar fi cea acordata de reviste prestigioase, dintre acestea detasindu-se net premiile revistei Locus.
Altfel privind lucrurile, sint premii acordate de jurii – cele mai contestate si contestabile, de multe ori componenta juriului putind ingusta sau muta aria de extrager
