Prietenul meu A. tocmai îmi povestea despre o emisiune la televizor şi despre o profesoară de biologie care declara foarte serioasă, cu această ocazie că nici ea nu crede în ipoteza lui Darwin. Ne întrebam cam cum ar arăta lecţiile de biologie creaţionistă ale unei astfel de profesoare, cînd o bună colegă a intervenit pe un ton cumpătat: Să ştiţi că, pentru copiii mei, şi eu aş prefera să li se predea şi creaţionismul, nu numai evoluţionismul. E bine să cunoască şi interpretarea alternativă, în loc să se limiteze la Darwin! Am făcut ochii mari: ceva nu e în regulă în Danemarca asta!...
Bernard-Henri Lévy povesteşte şi el explicaţiile pe care le-a primit de la pilotul care-l plimba peste Marele Canion din Colorado: "Există două teorii - îi arată tînărul pilot relieful frămîntat de sub ei. Cea care susţine că tot ceea ce vedeţi s-a născut încetul cu încetul, în cursul a milioane de ani sau chiar miliarde de ani, pe măsura eroziunii. Şi cealaltă, care afirmă că totul, toate aceste minuni, aceste monumente la fel de frumoase ca templele de la Angkor (...), că toate astea, deci, nu pot fi rodul întîmplării, că au avut nevoie de un artist şi că acest artist e Dumnezeu". Iar tînărul pilot prefera fără ezitări teoria din urmă.
Două teorii, deci...
În Statele Unite există mulţi - ba chiar tot mai mulţi - astfel de adepţi ai creaţionismului, care se opun vehement ca darwinismul să ajungă la urechile copiilor lor, evoluţionismul devenind o disciplină blestemată în şcoli. Lucrurile nu se opresc însă la această opţiune evlavioasă. Există de cîteva decenii bune şi o versiune ştiinţifică, susţinută de nume sonore ale vieţii academice, şi care nu cere eliminarea evoluţionismului, ci, "pur şi simplu", îi opune o altă interpretare ştiinţifică. Deci, într-adevăr, două teorii...
"Genială, da, această invenţie a Ťcreaţionismului ştiinţific» - conchide Bernar
