Candva, nu de mult, Benito Mussolini constata ca oamenii s-au saturat de libertate. Vazand, azi, cat de mult se bate moneda pe acest drept/concept care, vorba altui celebru, Iancu Caragiale, este, dar lipseste cu desavarsire, constat ca si eu m-am cam saturat. Liderul fascist a luat masuri si, impreuna cu Hitler si Horthy, au jucat in picioare ceea ce Bernard Shaw identifica chiar cu responsabilitatea. Asa incat, libertatea (de a fi) a devenit libertatea (de a fi ocupat). Poate, chiar, dreptul.
Azi, cum spuneam, in consonanta cu Pavel Mercescu, drepturile omului sunt un tratat de clovnerie moderna, o eschiva a puternicilor planetei, un slagar (pardon, hit!) interpretat pentru auzul credulilor, o basna, o "fraza de dansii inventata", un aspect de neo-discriminare, mascat si credibil. Calcatori (ucigasi chiar) de drepturi colective, prin cearta cu razboiul pustiitor, cei ce arunca bombe, imediat, din aceleasi avioane, parasuteaza alimente, medicamente, haine, cazarmament, efecte… Efecte si… defecte. Sau afecte. Aspecte de… respectare a drepturilor omului. Contrastante, propagandistice, jignitoare. Dar, daca omul (ca speta, spita si fiinta) chiar s-a saturat de libertate!
Candva, nu de mult, Benito Mussolini constata ca oamenii s-au saturat de libertate. Vazand, azi, cat de mult se bate moneda pe acest drept/concept care, vorba altui celebru, Iancu Caragiale, este, dar lipseste cu desavarsire, constat ca si eu m-am cam saturat. Liderul fascist a luat masuri si, impreuna cu Hitler si Horthy, au jucat in picioare ceea ce Bernard Shaw identifica chiar cu responsabilitatea. Asa incat, libertatea (de a fi) a devenit libertatea (de a fi ocupat). Poate, chiar, dreptul.
Azi, cum spuneam, in consonanta cu Pavel Mercescu, drepturile omului sunt un tratat de clovnerie moderna, o eschiva a puternicilor planetei, un slagar (pardon, hit!) interpretat pentru auzul
