Filme despre avort s-au mai facut, de la Vera Drake (2004), If These Walls Could Talk (1996) - un respectabil film american de televiziune cu Cher, Sissy Spacek si Demi Moore - ori The Cider House Rules (1999), al lui Lasse Hallstr?m si pana la excelentul documentar autohton Nascuti la comanda. Decreteii (2005), al lui Florin Iepan. A spune insa ca 4 luni, 3 saptamani si 2 zile este doar un film despre avort ar insemna incomprehensiune nemeritata fata de regizor si fata de nuantele multiple ale scenariului. Sigur ca nucleul sau narativ este intreruperea - cu mari riscuri clinice - a unei sarcini dramatic de avansate (cum indica, de altfel, si titlul), nemaivorbind despre implicatiile morale. Dar, dincolo de aceasta, maiestria si subtilitatea lui Cristi Mungiu stau, pe langa conceptia regizorala ireprosabila - de la modul in care isi conduce actorii pana la montaj, constructie vizuala, ritm fara sincope si fler scenaristic -, in evocarea unei intregi epoci, cu atmosfera ei prea repede uitata. Sa nu uitam ca filmul face parte dintr-o trilogie intitulata Amintiri din epoca de aur, iar Cristi Mungiu, deloc un autor care sa dea titluri la intamplare, a gandit acest ciclu de istorii urbane ca pe un memento sincer si necesar pentru generatiile viitoare, cu privire la "cum a fost cu adevarat pe timpul lui Ceausescu". Fara exagerari, "burti", patetisme, efecte sau defecte, povestea lui imbraca forma unei istorii extrem de personale a doua femei foarte tinere, impresionant de solidare in fata unei situatii cu adevarat periculoase si dramatice. Ceea ce explica si decide insa optiunile protagonistelor este contextul (politic si social). Iar Cristi Mungiu, care n-a vrut deloc sa apese pedala localizarii temporale (prin rudimentul unor apelative ca "tovarase"), de exemplu, a desenat, din tuse mult mai subtile, o epoca in care, pe de-o parte, frica, privarea de libertate, de in