„Orbitor. Aripa dreaptă“, de Mircea Cărtărescu
Editura Humanitas, 2007
La doar o lună de la apariţia celui de-al treilea volum din trilogia romanescă „Orbitor“, autorul, Mircea Cărtărescu, se pregăteşte, aşa cum anunţă editura „Humanitas“ într-un scurt comunicat, să-şi vadă tradus în germană primul volum, „Orbitor. Aripa stângă“. Varianta germană, cu titlul „Die Wissenden“, apare la sfârşitul acestei săptămâni la reputata editură „Paul Zsonay“, în traducerea lui Gerhardt Csejka, şi este ceea de-a treia în spaţiul german, după „Nostalgia“ şi „Selbsportrait in einer Streichholzflamme“.
Aşadar, după 14 ani de la apariţia primului volum al acestui roman care are peste 1.400 de pagini, Mircea Cărtărescu, autorul român cel mai în vogă la ora actuală, câştigă un pariu făcut cu sine şi cu literatura: acela de a scrie şi publica un roman „pornit în căutarea unui cititor ideal“, aşa cum aprecia într-un recent interviu. Lumea romanului cărtărescian este de o diversitate care poate aminti cititorului de constelaţiile inenarabile scrise de Marcel Proust sau de Mateiu Caragiale, combinaţi ideal cu „indestructibilul“ Franz Kafka, chiar dacă autorul nu pare a avea „pumnul“ acelora. Scrisul său este, pentru cei care nu-l urăsc în mod conştient pe autor sau îşi impun să facă asta, o anamneză nu doar literară, aidoma unei înmuieri a sufletului într-o cerneală de aur cu care autorul rescrie lumea, îi tatuează pe întreg corpul visele sale devenite semne ale unei realităţi ce nu e din lumea aceasta. De altfel, demoniile lumii bazice descrise în special în primele două volume sunt anihilate de apariţia divină a Fiului născut din craniul lui Herman, cu scena apoteotică a Înălţării deasupra Intercontinentalului, ca salvator al unei lumi care plătise greu tribut Întunericului. Este romanul redempţiunii unei lumi care-şi are omphalosul în mintea şi sufletul unui copi
