Chiar şi numai din verva cu care un autor îşi pune pe hârtie câteva date din biografie, se poate deduce dacă acela are sau nu are talent de prozator. Uneori scrisorile ce mi se trimit, fie cu versuri, fie cu proze, sunt mult mai reuşite decât încercările literare propriu-zise. După cum se poate deduce în cazul dvs., n-aş fi nici prima, nici ultima care să vă recunoască talentul. Mărturisesc că v-am citit în ordine inversă bucăţile strecurate în plic, întâi Vreau să fiu ulm, care m-a atras prin ciudăţenia poetică a afirmaţiei din titlu, nu atât de bine scrisă ca prima bucată, intitulată total neinspirat, Marele eşec al distribuitorului de autografe, uşor pompos şi prea lung şi, fireşte, neatrăgător până la a mă descuraja să merg mai departe cu lectura. Dar intrând în subiect, am fost cucerită de firescul povestirii, de umorul şi verva cu care aţi condus-o până la sfârşit, cu mână sigură, lejer şi inspirat. Cu siguranţă că aţi mai auzit aprecierea aceasta de la cei cărora v-aţi adresat, v-au premiat, şi înţeleg că v-au şi publicat în anii din urmă. Sunteţi din zona Botoşanilor, născut în vara cumplitei secete din ^46. Aţi întârziat, cred eu, nepermis de mult, în vremuri nu tocmai uşoare. Aţi pierdut nişte trenuri importante, dar sufletul v-a rămas pururi tânăr şi, cine ştie, cu destulă energie încă să recuperaţi câte ceva. Din Autobiografie scurtă şi adăugită am aflat că în clasa a doua aţi scris "o poezie", iar peste încă patru ani aţi "compus" un roman, transcriind de fapt cu convingere ceea ce vă povestise în mai multe seri la rând bunica dvs. maternă. Pe la 19 ani, deci prin ^65, aţi început să şi citiţi cu mai multă nădejde proză şi să vă, cum singur spuneţi, autodidacticiţi. Prin ^73 citeaţi o schiţă în cenaclul literar "Ovidius" din Constanţa. Din ^84 până în ^92 v-au premiat revistele Tomis, Urzica şi Moftul român, publicându-vă proze. în ^94 luaţi o distincţie