Plasata, strategic, la inceputul toamnei - cand, zice proverbul, se numara bobocii -, Gala Tanarului Actor HOP a adunat si anul acesta la Mangalia, intre 1 si 4 septembrie, o multime (parca mai mica totusi decat la editiile precedente) de persoane care au de-a face zilnic cu teatrul: directori, regizori, actori, critici. Nu in aceeasi masura au de-a face toti acestia si cu tinerii, proaspetii lor colegi de meserie care participa aici la concurs. Este, probabil, motivul pentru care Gala reuseste, intotdeauna, sa surprinda. Intr-un fel sau altul.
Si asta in ciuda faptului ca o serie de caracteristici ale evenimentului, gandite initial, desigur, ca niste insemne menite sa-l individualizeze in sumedenia de festivaluri din Romania, au devenit, cu timpul, tot atatea frane in calea inovatiei, inventivitatii, libertatii - si, uneori, tot atatea prilejuri de teribila plictiseala pentru privitori. Dincolo de faimoasa "tema" a reuniunii - alteritatea, notiune deopotriva enigmatica si, in teatru, perfect pleonastica -, la care directorul si amfitrionul (fermecator, altminteri) al Galei, regizorul Cornel Todea, tine, pare-se, ca la ochii din cap si de care de mult nu se mai sinchiseste, de fapt, nimeni, intrecerea mangaliota continua sa alinieze la start, pe de o parte, concurenti individuali si, pe de alta parte, "grupuri", dupa cum continua sa prevada, la prima categorie, o etapa obligatorie si una, cum ar veni, liber-aleasa. Astfel, participantilor li se indica un fragment
dintr-o lucrare literara nedramaturgica (schita, roman, eseu etc.) din care ei trebuie sa extraga cata teatralitate le sta in putinta si in fantezie, urmand sa-si exprime plenar gusturile estetice in cea de-a doua proba, unde prezinta orice "bucata" doresc. Pentru asistenta - caci, sa nu uitam, Gala nu e un club inchis, ci o manifestare publica, adunand si oameni "din breasla", dar si locuito
