Prin anii '90, exista un fel de moda in Romania culturala: mai toate revistele declansau "anchete", ealizau "dosare", cereau opinii pe marginea unei teme care li se parea de maxima importanta, anume "provincie versus capitala"
Nu stiu care a fost concluzia sintetizata a acestor initiative jurnalistice, probabil nici nu s-a ajuns la vreo concluzie, dar e cert ca ele, initiativele, au reusit sa introduca la nivelul mental al multora cele doua concepte. Si, prin urmare, sa creeze complexe.
Mi s-a intamplat in ultima vreme, prin diverse centre urbane importante din unele regiuni ale tarii, sa aud autocompatimiri ale unor oameni de cultura, care indicau spre Bucuresti ca spre locul tuturor relelor: de-acolo ni se pun piedici, nu ni se dau fonduri, scriitorii din provincie nu ies asa de usor in strainatate, nu publica asa usor in revistele centrale etc. etc. La randul meu, am auzit de nenumarate ori indemnul: "Ce mai stai in Iasi? Du-te la Bucuresti, acolo o sa ai cu adevarat sanse, iti irosesti talentul in provincie". Suna aproape amenintator. Provincia este insa, in opinia mea, un loc mai degraba psihologic, in momentul de fata, decat unul fizic. Provincia mentala e un loc in care te refugiezi de unul singur, pentru ca n-ai reusit sa depasesti granitele, la fel de mentale, spre un El Dorado cultural creat de propria imaginatie.
Las insa deoparte speculatiile de acest tip, altfel la indemana oricui. Si incep sa numar, contabiliceste, cartile scriitorilor romani tradusi, in ultimii doi-trei ani, in strainatate: in jur de 20 de copyright-uri vandute, multe dintre ele chiar cu sprijinul financiar al ICR-ului bucurestean. Printre ele, Raiul gainilor si Sunt o baba comunista!, romane ale ieseanului Dan Lungu, aparute sau in curs de aparitie in Franta, Slovenia, Austria, Ungaria; Trimisul nostru special al la fel de ieseanului Florin Lazarescu,
