Cel mai recent si consistent exemplu de absolventa meritorie de la fosta Academie particulara de arte plastice "Luceafarul" este atelierul febril al Ancai Irinciuc.
Tanara pictorita botoseneanca (n. 1978) a avut o remarcabila expozitie personala la galeria Artis in 2005, dupa debutul la galeria Negulescu, urmat de expozitii la Bistrita, Bacau si la galeria Orizont din Bucuresti. Anca Irinciuc este sobra si delicata ca persoana, siluetata, pana la portret, "in ambianta scolii lui Cranach" - cum ar spune istoricii de arta. Dar iata ca in sutele de lucrari produse pana acum s-a aratat drept o tenace devoratoare de iconografie consumerista, o posedata de prolificitatea imaginii precum neoexpresionistii virusati si ei de dinamica reclamelor si a graffitismului. In laboratorul sau pictural, artista stapaneste deja un surprinzator si alert captator de imagini ale diurnului citadin. Iar pe formatele sale mici de desen colorat, colajul cu imagini publicitare o ajuta sa intretina un univers caleidoscopic, o dispersie a imaginii, un fel de acidulare a informatiei vizuale care se selecteaza apoi in panzele mari, compuse uneori modular. Mixajul tehnicilor de manevrare a imaginii frizeaza "incalcela", dupa cum observa chiar artista: rupturi primare din reviste stridente, hartii de ambalaj, colaje cu propriile lucrari fotocopiate si cu glisari de copiatura, perforari-decupari, tamponari cu sablonul, monotipii, amprentari cu sfoara etc. Toate aceste procedee sunt incluse in pictura cu ulei intinsa de cele mai multe ori cu degetele. Peste acest turbion de stimuli vizuali a fost bine-venita una dintre marcile sale compozitionale, generoasa formal, ordonatoare dar si plina de conotatii ironic-paseiste: "Panoul de onoare", pe care s-au "etalat" deja sute de imagini.
In ultimii doi ani de studii masterale, 2005-2007, Anca Irinciuc s-a folosit de propriile captar
