Mai are rost o noua provocare la o dezbatere cu privire la natura, ideologia si soarta liberalismului romanesc? Evidenta este descurajanta. Pe de o parte avem un grup de publicisti si intelectuali care in nenumarate randuri au pus in discutie aceasta tema, afirmand ca liberalismul romanesc este o eticheta goala de continut si o intreprindere falimentara politic. Ei au cerut in mod repetat auto-desemnatilor reprezentanti ai acestui curent doctrinar si politic in spatiul public romanesc sa raspunda provocarii date de acest diagnostic. Pe de alta parte, avem un grup de publicisti, politicieni si intelectuali cu veleitati liberale ce par incapabili de a articula vreun argument doctrinar coerent saude a se angaja intr-o dezbatere reala cu primul grup. Cum in Romania, ca peste tot in lume, nu programele partidelor, ci doar dezbaterea publica deschisa poate aduce clarificari si elaborari reale in chestiunile doctrinare, celor ce cred ca spiritul liberalismului clasic trebuie mentinut viu in cultura politica romaneasca nu le ramane decat sa afirme si reafirme in varii forme si contexte argumentele si principiile acestuia. Speranta fiind ca, mentinand in atentia publica idealul acestor argumente si principii, poate, cu putin noroc, acestea isi vor gasi intr-o zi si calea prin care sa prinda radacini in Romania. Fapt este ca, in Romania, insasi notiunea de liberalism a ajuns sa fie distorsionata pana la anihilare. Azi, printr-o combinatie de manipulare, incultura politica si influenta subliminala a reziduurilor gandirii marxiste, liberalismul a ajuns sa fie vazut si promovat ca o ideologie a capitalistilor, a banului, a marilor acumulari de avere, a unor " oameni mai fini, mai alesi, mai cu staif", a grupurilor si claselor avute. Or, privind in istorie catre esenta idealurilor acestui mare curent intelectual si politic, descoperim ca nimic nu poate fi mai fals. Mai intai, daca