"Sediul principal al flotei romane la Dunarea de Jos si centru militar si comercial important in epocile romana si bizantina (....)." Extras tradus din The Princeton Encyclopedia of Classical Sites, Ed. R. Stillwell, Princeton, NJ, 1976, p. 631.
Era pe vremea imparatului roman Valens (364-378). El mostenise de la Constantin cel Mare (306-337) un tratat de pace si alianta incheiat in anul 332 cu gotii asezati la nordul Dunarii de Jos. Chiar din anul preluarii de catre Valens a tronului imperial de la Constantinopol, gotii au considerat tratatul amintit drept nul. Noviodunum a fost curand martor direct la cele ce s-au petrecut.
Pe de o parte, presati de apropierea dinspre rasarit a hunilor (care aveau in curand sa-si faca prezenta furtunoasa pe scena europeana), pe de alta, prin propriile nevoi si prin uneltirea uzurpatorului Procopius, care-i atrasese in sprijin din Imperiu, gotii de la nordul Dunarii au incercat sa rupa granita si regulile convenite prin tratat cu imparatul Constantin. Faptele s-au precipitat atunci in favoarea Imperiului. Mai intai, Valens a facut ordine in propriul teritoriu, incepand prin anihilarea uzurpatorului si a partizanilor lui.
Apoi a pornit in exterior incursiuni armate, spre a-i pedepsi pe gotii de la nordul Dunarii de Jos. O prima etapa s-a incheiat nedecis, o alta s-a intrerupt din cauza revarsarii fluviului. Cea de-a treia a fost insa decisiva.
Aceasta s-a derulat, potrivit relatarilor cronicarilor vremii, in primavara anului 369. Expeditia a inceput prin instalarea unui pod de vase la Noviodunum, ultimul vad al Dunarii inainte de varsarea in Marea Neagra. Pe aici au trecut atunci trupele romane ale lui Valens dincolo de fluviu si totodata dincolo de limita de nord a Imperiului. Tot pe aici vor fi trecut, spre sud, grupuri de celti care au lasat in urma stapanirii temporare toponime ca Noviodunu
