- Sportiv - nr. 180 / 14 Septembrie, 2007 Greu voi intelege vreodata, ca unul care iubesc si chiar am practicat acest sport in tinerete, supararile si enervarile fanilor la recenta infrangere intr-o intalnire amicala a echipei nationale de fotbal a Romaniei in fata puternicei formatii a Germaniei, recunoscuta pentru tenacitatea, pentru hotararea si forta ei deosebita de lupta. Fotbalul, chiar daca-i numit "rege", este si ramane un sport, inainte de toate, si trebuie privit ca atare, prin prisma realismului necesar. Pentru nemti, era momentul revansei, in urma acelui scor umilitor: 5-1 de la Bucuresti. Iar dacosii nemti cu greu uita infrangerile: fie din razboaie, fie de pe terenul de sport. S-a vazut acest amanunt dupa bucuria enorma, urmata marcarii fiecarui gol, de parca ar fi fost intr-o finala de campionat mondial. Orgoliul, asadar, le-a fost satisfacut. Adevarul este ca satisfactia victoriei cu 3-1 le-au inlesnit-o si fotbalistii romani, prin nesincronizari in teren, prin pase aiurea si schimbari neinspirate. Fotbalul inventiv, practicat in ultimul timp, a fost uitat, jucatorii nostri fiind depasiti la capitolul viteza, neatenti in multe momente, obositi chiar. Asa se face ca, dupa un sir de 14 meciuri fara infrangere, a venit al 15-lea val care le-a dat barca peste cap, aducandu-i din frumoasa visare cu picioarele pe pamant. Iar un dus rece, din cand in cand, nu strica. Nu batem noi peste tot! E bine sa se stie. Bine ca a fost doar o intalnire amicala. Iar dincolo de toate ni s-a mai confirmat o data, daca mai era cazul, ca nationala intra in trepidatie cand starul Mutu, comparat de presa germana cu Dracula, nu-i in forma, ca portarul Coman nu-i Lobont, cum 3-1 nu-i 5-1, iar Germania nu-i Belarus! LAZAR LADARIU - Sportiv - nr. 180 / 14 Septembrie, 2007 Greu voi intelege vreodata, ca unul care iubesc si chiar am practicat acest sport in tinerete, supararile s