PSD poate fi numit "marele bolnav" al politicii romanesti. Desigur, aceasta nu inseamna ca e singurul partid de la noi intr-o situatie dificila. PRM e in cadere, nereusind sa faca fata concurentei lui Gigi Becali, UDMR are neasteptat de mari probleme si pare tot mai mult pandit de caderea sub pragul electoral (daca acesta va fi mentinut la 5%), PLD, judecand dupa majoritatea sondajelor, nu pare a fi reusit sa devina mostenitorul PNL si nici macar sa-l ameninte serios pe acesta. Cat despre PNL, acesta pare fixat undeva intre 13 si 15%, ceea ce nu e grozav, dar trebuie sa admitem ca liberalii, singuri, nu au avut niciodata mai mult si, la drept vorbind, nici nu pot spera la scoruri prea mari, daca sunt consecventi cu liberalismul economic. E adevarat ca, in mod previzibil, in cazul unor alegeri anticipate mai ales, ei nu mai pot spera sa obtina sefia guvernului si nici macar sa intre intr-un guvern alaturi de democrati. Dar cine stie? Tariceanu si grupul lui, ale carui relatii mizerabile cu Traian Basescu sunt notorii, ar putea pierde puterea la un moment dat. in fapt, o impacare intre liberali si pedisti, desi implauzibila acum, nu e implauzibila in viitor si, mai ales, ea merge in directia preferintelor majoritatii electoratului de centru-dreapta. Ea e impiedicata mai mult de resentimente personale despre care nu neg ca sunt importante, dar care pot deveni mai putin importante, odata conditiile schimbate sau unii dintre actori deveniti altii. Cu PSD insa lucrurile stau altfel: acest partid a pierdut, conform sondajelor de opinie, in 3 ani de opozitie, jumatate din electoratul sau, ajungand la circa 18%, ceea ce, daca tinem seama ca avem de a face cu singurul partid de centru-stanga din Romania, e o situatie cu totul anormala. Mai mult, niciodata, de 17 ani, PSD, sub diferitele lui denumiri, nu a avut atat de putin electorat care sa vina efectiv la vot, ceea ce s-a va