La Sibiu, s-a desfasurat a treia Adunare Ecumenica Europeana, urmand celor de la Basel (1989) si Graz (1997), toate sub semnul promovarii "dreptatii, pacii, integritatii creatiei", cum s-a stabilit la Vancouver, ca si al directiilor programatice din "Charta oecumenica", aprobata la Strasbourg in 2001. O tema care spune mult despre credinta in valorile vietii, acum, aici,
intr-o Europa tensionata, excesiv de materialista, secularizata, relativista.
Speranta e necesara in necazuri, asadar, precum cele, nu abstracte, care abunda in lumea de azi.
Lumina cea creata, care lumineaza planeta noastra, sau cea increata, divina, cum apare ea la teologii rasariteni sau la un mistic occidental precum Bonaventura, e un motiv unificator, un temei ontologic, nu doar al Bisericilor crestine traditionale, Catolica sau Ortodoxa, ci si al multor alte religii. Lumina frumusetilor vizibile, pe care le contemplam in natura, pe chipul semenilor nostri, ne aminteste de lumina Spiritului sau a Duhului, care e prezenta ca "dar" in noi, cum spune un teolog contemporan, Renzo Lavatori.
La aceste conotatii probabil s-au gandit, ca mine, dar mai profund, si cei 2.500 de delegati care s-au indreptat spre capitala culturala europeana, Sibiu, la inceput de septembrie. Papa nu a venit, concelebrand la sanctuarul austriac marian de la Mariazell, dar cuvantul cardinalului Walter Kasper, presedintele Consiliului Pontifical pentru Unitatea Crestinilor, a reprezentat Vaticanul in acest dialog. Nu a fost un dialog teologic, trebuie spus clar, ci unul al ecumenismului spiritual.
Ar fi o naivitate sa ne amagim ca pozitia din "Raspuns la cateva intrebari privind Biserica Catolica", declaratia Consiliului Pontifical pentru Doctrina Credintei din iulie a.c., a fost cumva modificata la Sibiu. Documentul, care
i-a surprins pe unii, este in fond bazat pe lucrarile de la Conci
