"Frăr milă, de la o sută de pagini
la şaptezeci"
Dora Pavel: Dragă Matei Vişniec, presupun că mulţi dintre fanii pieselor tale nici nu ştiu că ai început prin a scrie poeme. De cît timp scrii teatru? S-au adunat nişte volume...
Matei Vişniec: Iată că au trecut mai bine de 30 de ani de cînd scriu teatru! Cîte piese am scris în acest timp? Nu ştiu. Nu le-am numărat niciodată în sensul matematic al cuvîntului. Dar în ritmul de cîteva piese scurte şi una lungă pe an, trebuie să se fi adunat ceva.
D.P.: Le-ai scris uşor? }i le aminteşti pe cele care te-au chinuit?
M.V.: Pe unele nu le-am considerat reuşite şi au rămas în sertarul meu plin de încercări, de crochiuri literare, de fişe, de materii prime pentru alte exerciţii în cîmpul ficţiunii. La unele piese am lucrat mult timp, le-am scris şi rescris de mai multe ori. Aşa s-a întîmplat cu Trei nopţi cu Madox, o piesă pe care am scris-o "în crochiu", prin 1985, la Bucureşti, şi i-am dat forma definitivă peste zece ani, la Paris. Angajare de clown este o piesă pe care am scris-o în 1987, înainte de a pleca din România, şi am rescris-o la Londra, reşlefuind-o doar puţin. Artur Osînditul a fost scrisă prin 1984. Ea mi-a ieşit, la ora aceea, prea stufoasă, prea încărcată. Un an mai tîrziu, am redus-o fără milă, de la o sută de pagini la şaptezeci.
Unele piese mi-au ieşit însă dintr-o suflare, ca dintr-un fel de revelaţie. Aşa s-a întîmplat cu Bine mamă, da' ăştia povestesc în actu' doi ce se-'ntîmplă-n actu' întîi.
Brother, Compaq,
Packard Bell, Tochiba...
D.P.: Bănuiesc că acum, la Paris, lucrezi pe computer. Pe vremuri, însă, în România, aveai alte "unelte" de scris.
M.V.: În Franţa, am continuat să scriu poeme în româneşte şi piese în limba franceză. "Uneltele" cu care scriu s-au perfecţionat însă într-un ritm accelerat. Primul meu gînd, cînd a
