Nimeni nu se compromite astăzi avansând ideea că ar fi existat măcar un comunist onest, cum voi încerca să arăt că a fost George Macovescu. Condamnăm de-a valma totul, cu mânie revoluţionară, cum era condamnat în anii '50 capitalismul, cu toate valorile lui, cu toată burghezia, cu toată elita politică şi mai ales cu toată cultura, considerată burgheză, deci anti-proletară şi, prin urmare, nocivă pentru noul regim. Istoria se repetă în forme comice, pentru cine vrea să vadă.

George Macovescu (1913-2002) nu a fost nici pe departe un disident, dar a fost una dintre acele rare excepţii în cadrul comunismului pentru care merită să-ţi calci pe dogmatismul anti-comunist. George Macovescu a fost un comunist onest. Despre câţi alţi activişti de partid sau intelectuali devotaţi regimului comunist s-ar putea spune acelaşi lucru? Despre foarte puţini! Notez doar numele lui George Ivaşcu. Mai sunt câţiva, dar nu risc acum o listă a onestităţilor, când lista calamităţilor provocate de comunism e copleşitoare. Despre George Macovescu trebuie să ne amintim nu doar că a fost comunist, ci şi că a fost un intelectual onest şi un susţinător şi apărător al breslei scriitorilor. Aceste calităţi sunt dovedite de jurnalul lui George Macovescu, a cărui primă parte, cuprinzând anii 1952-1982, a apărut nu de mult, fără a fi luată până acum în seamă cu adevărat. Nu mai sunt la modă nici jurnalele, nici recunoaşterea unor merite.

Să vedem întâi în ce constă documentul. Jurnalul lui George Macovescu, în forma lui publicată, este rezultatul unei rescrieri, ceea ce ne-ar putea trezi unele suspiciuni. Mioara Anton, de la Institutul de Istorie "Nicolae Iorga", fiind cea care îngrijeşte şi adnotează ediţia, aduce lămuririle necesare: George Macovescu şi-a redactat jurnalul începând din septembrie 1980, folosind însemnări disparate din 15 caiete dictando, din înregistrări şi casete. Însemnă