Vorbeam intr-un episod anterior despre reprezentarile mainii pe creier, despre "homunculul lui Penfield", despre distonie si, in special, despre faimoasa maladie numita "crampa scriitorului". Va invit astazi sa vedem ce este mangaierea, mangaierea ca scriere.
Sa nu-si inchipuie cineva ca o persoana afectata de "crampa scriitorului", deci o persoana incapabila sa mai astearna un cuvant pe hartie, ar putea in schimb sa mangaie. Nu, pentru ca mangaierea este, la urma urmei, tot o "scriere" si asculta de aproximativ aceleasi reflexe psihosomatice, cu toate ca utilizeaza un alfabet invizibil. Si aici se deschide ochilor mintii noastre un capitol fascinant, un continent de idei inca prea putin explorat si care va rezerva cu siguranta viitorului umanitatii mari surprize: cel al comunicarii nonverbale. Mangaierea face parte, pe drept cuvant, din acest continent. Privita mai indeaproape, vom constata ca ea constituie la propriu un dialog. Ca intr-o convorbire mutuala, impresia tactila transmite de la un partener la celalalt, afectiv si efectiv, un mesaj, unul de alta natura decat cel lingvistic si notional, dar nu mai putin percutant. Sa numim aceasta disponibilitate a impresiei tactile "premisa haptica".
HAPTIC, un derivat probabil din grecescul haptein (a apuca, a prinde, dar si a pricepe), e un termen introdus de Revesz in literatura de specialitate si desemneaza calitatea tactului activ sau a palpatiei, indicand ceea ce tine de modalitatea tactilo-kinestezica.
HAPTOMETRU - aparat utilizat in psihologia experimentala pentru a masura sensibilitatea diferentiala a unui individ la o presiune tactila determinata. Pragul sensibilitatii e reprezentat de valoarea greutatii minime care, aplicata pe o suprafata data, determina aparitia senzatiei tactile. E bine de stiut ca pragul variaza in functie de zone: unul este el cand interogam fata si varful degetelor, zon
