La scurt timp după apariţia cărţii fundamentale a lui Leszek Kolakowski, Modernitatea sub un neobosit colimator, colecţia Constelaţii a editurii Curtea Veche, iniţiată şi coordonată de politologul Vladimir Tismăneanu, propune o nouă carte de referinţă, menită să readucă în actualitate opera lui Raymond Aron, unul din reperele de neocolit ale gândirii liberale de la mijlocul secolului XX. Culegerea de eseuri Opiul intelectualilor este o chintesenţă a ideilor politice şi de filosofia istoriei ale gânditorului francez. Rival ideologic în spaţiul intelectual francez, vreme de mai multe decenii, al fostului său coleg de la École Normale Supérieure, Jean-Paul Sartre, Raymond Aron a impus în volume precum Le grand débat, Dix huit leçons sur la société industrielle, La lutte de classe, Les éléctions de mars et la V-e République, D'une sainte famille a l'autre. Essai sur le marxisme imaginaire, Le Spectateur engagé imaginea unui gânditor liber, sobru, auster, insensibil la ideile de-a gata ale timpului său, mereu dispus să treacă prin filtrul propriei inteligenţe poncifele istoriei, sociologiei şi ale gândirii politice.

Valait-il mieux avoir tort avec Sartre que raison avec Aron este unul dintre sloganurile demonstranţilor din mai 1968 care circulă încă sub formă de butadă. Apariţia şi foarte lunga celebritate a acestei "vorbe de duh" confirmă, dacă mai era nevoie, diagnosticul pus de Raymond Aron, cu treisprezece ani mai devreme, intelectualilor francezi în chiar cartea care face obiectul acestor însemnări, Opiul intelectualilor/ L'Opium des intellectuels. Toate bolile intelectualităţii franceze (nevoia de mituri, credinţa cvasi-religioasă în ideologii, obturarea propriei raţiuni în favoarea spiritului militant, a pasiunii şi a urii, ignorarea sau desconsiderarea argumentelor de fond ale celuilalt, alinierea necondiţionată în spatele vreunui purtător de mesaj trendy -