Un loc unde operează fără greş harul unei eficienţe care a fost a istoriei, bizuită pe braţul neînduplecat al lui Ştefan cel Mare, dar şi, deopotrivă, aparţinând unei continuităţi intangibile, de imaginar şi creaţie. Căci răsare acolo, parcă la fiece pas, intens proteguitoare, amintirea luminoasă a lui Eminescu. El, poetul nepereche, îi numise vocaţia spirituală cu o pregnanţă vizionară, designînd Putna drept "Ierusalim al neamului românesc".
Aşezat sub asemenea auspicii, lăcaşul de veci al celei care a fost maica Benedicta - Zoe Dumitrescu-Buşulenga, înainte de a fi ales haina călugăriei - trebuia să se împărtăşească din această calmă, inefabilă forţă de iradiere. De la căpătîiul mormîntului său, pe linia care leagă cimitirul Putnei de vechiul, cel mai vechi vestigiu arhitectonic al incintei, Turnul Tezaurului, şi apoi de însuşi trupul bisericii, ne înscriam pe un adevărat ax de magnetism spiritual. Veniţi în preajma zilei de naştere a doamnei Zoe - 20 august - să ne reculegem lîngă crucea veghiindu-i repaosul, armonios concepută în piatră de sculptorul Vasile Gorduz, am înţeles să dăm aducerii aminte prilej de a deveni impuls intelectual, îndemn la reflexiune activă.
... omul, ca o plantî celestî
Colocviul, desfăşurînd la Putna, în zilele de 18-19 august a.c., o problematică de amplitudine - Tradiţie spirituală românească şi deschidere spre universal -, a demonstrat folosul unei atare dezbateri, gravă în rosturile ei lăuntrice, însă necum pedantă, fără poncife, cordială şi proaspătă. Închinat memoriei acad. Zoe Dumitrescu-Buşulenga - maica Benedicta -, Colocviul a atins astfel accente viu persuasive, vocea magistrei şi prietenei noastre a putut găsi multiple rezonanţe în cei care se adunaseră s-o omagieze. Epifaniile cugetului, pe care ne-a fost dat să le trăim împreună, beneficiind de o asemenea călăuză, acopereau o variată extensie, de pr
