Nu, nu mai am incredere. Nu mai am incredere in vocile voastre ragusite, in discursurile mestesugite, in gesturile voastre studiate, in parul carunt, nins pe la timple, nu mai am incredere in privirea voastra piezisa ori in sprincenele incruntate, nu mai am incredere in puterea voastra de a face ceva. Sinteti intriganti si rai, sinteti patati, corupti si mincinosi. Sinteti stricati. Defecti. Si nu, nu o spun cu rautate, ci cu un soi de mila. De voi, dar mai ales de noi, astia care trebuie sa va suportam dupa cum o familie necajita isi suporta tatal nebun, betiv si violent.

Nu mai am incredere in dumneavoastra, domnule Vasioiu. Filiala locala a Partidului Democrat este o gradina pustie in care nu mai creste nici macar o buruiana tinara, ca despre trandafiri si panselute nici nu poate fi vorba. N-ati semanat nimic pe tarla in atitia ani de zile si, uite, locu-i gol. La urmatoarele alegeri o sa defilati cu aceiasi oameni de care ne-am saturat. O sa va cocotati in cap de lista si o sa zburati spre Parlament un stol intreg, gratie presedintelui Basescu de pe urma caruia s-a umflat PD-ul cit un taur din grajdurile de la Pamplona.

Nu rideti domnule primar. Sinteti seful unui partid care nu-si da seama ca e pe moarte si ca paseste pe scena politica asemeni unei fantome printr-o casa bintuita. Va doare-n fund de cei care cred in liberalism si care au sperat ceva de la formatiunea de dreapta in fruntea careia ati ajuns in urma unui meci dezonorant cu un alt intrigant politic, doctorul acela care a fugit de alegeri ca dracu de tamiie.

Nu-i asa, domnule Sabau? Ce fel de politicieni oti fi voi, astia care va feriti de uninominale, astia care gasiti tertipuri sa nu care cumva sa ajungeti fata-n fata cu alegatorii? Chiar si cu aia din propriul partid. Credeti ca daca il tineti de mina pe Stolo o sa transpiram de emotie, probabil, si o sa ne apuce tr