Exista vreo strategie de salvare a invatamantului romanesc? Nu stiu de ce incepe luni scoala.

De ce se vor trezi elevii cu noaptea-n cap si vor traversa orasul ostil sau vor strabate kilometri intregi, cum fac cei din mediul rural? Doar ca sa dea peste santiere, peste profesori care n-au chef de ore, stresati de sarabanda schimbarilor, sa se bata si sa se injure intre ei si sa invete lucruri inutile.

An de an, continuam sa ne mintim ca scoala romaneasca e deosebita, performanta si ofera o sansa copiilor. De fapt, societatea in care traim nu le ofera nicio sansa. In materie de educatie, Romania nu mai are niciun pariu de castigat. A pierdut totul pentru multa vreme de aici inainte. Intreaga lume se misca.

Europa si Statele Unite investesc enorm in educatie si in cercetare, realizand ca de acesti doi piloni depinde viitorul civilizatiei, in timp ce aici, in fiecare toamna, discutam despre varuitul scolilor si schimbam regulile de admitere in liceu.

Nu stiu de ce ne mintim. Un tanar care termina facultatea nu stie nimic. O ia de la inceput la locul de munca, unde pleaca din cea mai de jos pozitie, incepand sa urce prin forte proprii. Si daca ramane in tara, si daca pleaca in strainatate, e acelasi lucru, o ia de la inceput.

In cazul asta, de ce mai face o facultate? Are mai multe sanse daca isi incepe cariera imediat dupa BAC, decat sa mai piarda vremea prin amfiteatre. Aceasta e performanta la care a ajuns invatamantul romanesc de care suntem atat de „mandri”.

Cei mai buni copii ce provin din plapanda clasa de mijloc isi fac deja studiile in strainatate. Pleaca imediat dupa BAC sau stau un an prin facultate ca sa fie acceptati la o universitate din strainatate. Exista si o noua tendinta, aceea de a face liceul in Austria, Germania, Franta sau chiar SUA.

E adevarat ca e mai dificil pentru