Biserica este un organism viu, cu mare imunitate la lichelism. Asaltul mediatic la care au fost supuşi slujitorii Bisericii Ortodoxe Române, în ultimele zile, este fără precedent. Într-un Biserica este un organism viu, cu mare imunitate la lichelism.

Asaltul mediatic la care au fost supuşi slujitorii Bisericii Ortodoxe Române, în ultimele zile, este fără precedent. Într-un fel firesc, dată fiind miza - alegerea patriarhului. În schimb, lumea a sesizat că o bună parte din dezbaterile publice pe această temă au frizat ridicolul.

S-a vorbit în necunoştinţă de cauză despre Biserică şi ierarhi, exagerându-se nepermis în ceea ce priveşte implicaţiile politice ale alegerilor din Dealul Mitropoliei. CNSAS a pus bomboana pe colivă, alimentând speculaţiile în legătură cu relaţiile dintre fosta Securitate şi anumiţi episcopi, arhiepiscopi şi mitropoliţi. Nici memoria Patriarhului Teoctist nu a fost respectată. S-au reluat acuzaţii mai vechi, neprobate nici până în ziua de astăzi, fără a se ţine cont de faptul că persoana vizată nu se mai poate apăra.

Acum lucrurile par să se liniştească. Noul patriarh, Preafericitul Daniel, va constata singur dacă Biserica a ieşit întărită sau dacă s-a şubrezit după ce presa a pus reflectoarele pe ea. Cert este că rămâne, deocamdată, instituţia în care românii au cea mai mare încredere. Întâistătătorul BOR are însă de tras o serie de concluzii, cât mai repede posibil. Prima dintre acestea este legată de transparenţă şi comunicare.

Biserica Ortodoxă Română trebuie să se adapteze vremurilor în care îşi desfăşoară misiunea, desigur, fără a face compromisuri dogmatice. Aici nu este vorba despre schimbarea sau diluarea adevărurilor de credinţă, ci despre capacitatea de a transmite mesaje credibile noilor generaţii (din păcate, fără prea multe repere morale).

Liderii comunişti s-au lămurit rapid că nu pot supune