Margaretei Sterian, figura exemplara care a traversat cu seninatate, in intregul sau, zbuciumatul secol XX.
Margareta Sterian s-a nascut la 16 martie 1897 in orasul Buzau. A urmat cursurile liceale ale scolii Evanghelice din Bucuresti, avandu-l profesor de limba romana pe scriitorul Ioan Slavici, iar de desen pe Richard Canisius, pictor-gravor. In vacante, in orasul natal, ia lectii de desen cu pictorul Gore Mircescu. Face studii de arta la Paris intre 1926 si 1929. In vara lui 1929, in cadrul Seminarului de sociologie, etica si politica al Universitatii Bucuresti, ia parte la campania monografica de la Dragus condusa de profesorul Dimitrie Gusti. In decembrie acelasi an, participa la expozitia organizata de Seminarul de sociologie, etica si politica al Universitatii, cu sase portrete de tarani si copii din Dragus. In decembrie 1929 – ianuarie 1930, deschide prima expozitie personala la Bucuresti, in Sala Mozart, in care expune peisaje, naturi statice si ciclul de portrete "Copii din Dragus" (30 de lucrari). Se poate spune astfel ca, la fel ca in cazul multor alte nume importante din generatia interbelica (in acel an, de pilda, colegi i-au fost Lena Constante si Harry Brauner), in miezul carierei Margaretei Sterian se afla expeditiile monografice de vara conduse de Dimitrie Gusti, laborator de forjare al unor personalitati exceptionale; nu era decat inceputul a ceea ce a devenit o opera prodigioasa.
Pe cat de complexa si fertila a fost viata si opera unei personalitati exceptionale ca Margareta Sterian (1897-1992), artista plastica, poeta si prozatoare, traducatoare, cu realizari majore in toate aceste domenii, pe atat de bogata se dovedeste a fi posteritatea marii artiste. Carti si albume, reeditari si studii critice, au aparut intens in cei aproape 15 ani de la moartea sa, cateva expozitii retrospective sau partiale au putut fi vazute in divers