Au creat şi au pus bazele învăţământului în Oltenia, au ajutat la formarea şi pregătirea personalităţilor de seamă ale acestei zone a ţării. Sunt preoţii profesori de altădată, figuri marcante.Învăţământul oltenesc s-a născut datorită lor. Ei au fost cei care au luptat cu toate cele potrivnice să ridice oameni de seamă din rândul maselor. Şi au reuşit. Sunt preoţii profesori de odinioară, cei care le descifrau învăţăceilor tainele scrisului şi ale cititului. Cu tăbliţa, cu creta în mână, timizi, tremurând de emoţii, cei cu dorinţă de carte veneau să dezlege sub atenta supraveghere a preoţilor profesori înţelesul acelor „mâzgăleli“.

Şcolile şi dascălii de odinioară Primele elemente de cult apar în cadrul mănăstirilor. Dovezile arheologice vin să certifice acest lucru. „La Tismana, Bucovăţ sunt scrise cu litere chirilice numele unor elevi“, a precizat Toma Rădulescu. Alte şi alte descoperiri vin să vorbească apoi de mişcarea culturală: manualele copiate, pentru că la acea vreme tiparul nu apăruse, ceasloavele, prezente de altfel şi în povestirile lui Creangă. Cine nu-şi aminteşte de ceaslovul lui Nică pătat de muştele care fuseseră omorâte cu el?! Şi uite aşa, ba după ceaslov, ba după alte manuale, învăţăceii se iniţiau în tainele cititului şi scrisului, fie pe lângă Biserica „Mântuleasa“, „Sfinţii Apostoli“ sau „Sfinţii Arhangheli“, sau Biserica „Obedeanu“, care va fi declarată în 1775 prima şcoală publică în limba română. „Acolo fiinţau şcoala, spitalul şi mănăstirea. Fiind prima şcoală a primit numărul 1, număr care i s-a păstrat şi astăzi“, a completat Toma Rădulescu. De aici încolo, şcolile au început să apară în peisajul oltean la iniţiativa preoţilor diferitelor biserici, dar şi la cea a feţelor mănăstireşti şi a diverselor fundaţii ce fiinţau în preajma locaşurilor de cult la acea vreme. Biserica este cea care va încerca şi emanciparea învăţământului