Situatia absolut penibila in care a ajuns Partidul Social Democrat se datoreaza, oarecum surprinzator, tocmai procesului de reformare a partidului. De-a lungul anilor, doua etichete s-au lipit de acest partid. Prima eticheta a fost aceea de partid neocomunist, iar a doua de partid corupt.

Aceste etichete nu au fost lipite fara oarecare temei. Ba dimpotriva. La acutizarea acestei perceptii a contribuit din plin si campania media coordonata de Nastase, absolut primitiva, idioata si invechita dusa in perioada 2001-2004. Se vede cat de usor s-a desumflat Nastase dupa decembrie 2004.

Problema actuala pentru PSD este, in schimb, ca urmatoarea eticheta ar fi aceea de partid al impotentilor.

Impotriva primelor doua etichete exista doua variante de a lupta. Ori schimbi garnitura de lideri din fruntea partidului, ori iti aperi cu inversunare imaginea si realizarile si iti negi cu inversunare pacatele.

In politica este aproape axiomatic sa nu iti recunosti greselile. Exista exceptii care intaresc regula, dar in aceste cazuri este vorba despre gafe fara importanta.

De exemplu, Traian Basescu poate sa rada cu gura pana la urechi si sa isi ceara scuze cand face o gafa. Problema este ca, in cazurile cu adevarat importante, el nu a admis niciodata ca a gresit.

In luna in care a fost suspendat nu a acceptat in mod public ca ar fi facut cea mai mica greseala. A sustinut tot timpul ca a fost suspendat pentru ca a refuzat sa isi negocieze principiile.

Marea problema a PSD-ului este aceea ca multi lideri vor sa intoarca spatele unui trecut pe care chiar ei il considera rusinos. Acest trecut chiar are multe momente rusinoase in perceptia unei mari parti a electoratului.

Dar aceasta atitudine nu este deloc pragmatica. Proverbul conform caruia greseala recunoscuta este pe jumatate iertata nu func