Ajunsa in finala dupa un meci cu surprize in fata sirbilor, sibienii au aratat ca joaca altceva fata de sezonul trecut. Cu aceiasi jucatori ca si sezonul precedent, daca ar fi sa ne luam dupa numele inscriptionate pe tricouri, CSU a dovedit ca incepe sa actioneze ca o formatie unita, in care cuvintul de ordine este devotamentul. Au muncit din greu.
N-a contat faptul ca Andrus a fost mai mult stingher pe teren, ceilalti americani „uitind" de el minute bune in joc. Explicatia pentru minusuri o are Peter Schomers. „Toti americanii vin dintr-un campionat in care se pune foarte mult accentul pe atacurile unu la unu. Ei nu stiu neaparat sa paseze atunci cind un alt jucator e liber.
Andrus este un jucator excelent si o sa se integreze si el. O sa incerc sa le tai din elan americanilor sa joace mai combinativ si atunci va fi bine", a anuntat antrenorul.
Meci dificil
Finala a fost strinsa. Dupa un sezon 2007 in care Elba a triumfat atit la Sibiu, cit si la Timisoara, sibienii aveau dorinta de revansa. Insa aceasta doar pentru putinii „supravietuitori" din sezonul trecut. „Echilibru" este cuvintul care a caracterizat cel mai bine primele 30 de minute ale meciului.
Atacurile rapide si patrunderile agile ale sibienilor pe de o parte, respectiv precizia aruncarilor de trei puncte, pe de alta parte, au facut ca dupa 30 de minute tabela sa indice avantaj minim pentru sibieni, 62-58, dupa ce, in prealabil timisorenii au condus chiar si la o diferenta de 10 puncte, cu 47-57.
Aparare mai buna
Un aspect imbucurator in jocul echipei sibiene este ca, pentru prima data, dupa citiva ani, formatia de pe Cibin incepe sa se si apere. De fapt, aceasta pare sa fi fost solutia cistigatoare in meciul din finala. A fost suficient un start bun, in ultimele zece minute pentru ca soarta meciului sa fie pecetluita.
@N_P
