Apropierea "euroalegerilor" a pus pe jar scena politica romaneasca. Data de 25 noiembrie reprezinta un prim test real al audientei partidelor in actuala legislatura si, concomitent, un indiciu al situatiei lor inaintea evenimentelor electorale din anul urmator: "localele" si "parlamentarele" nationale.
Pentru partidele cu un statut deja ferm conturat, euroalegerile nu reprezinta o problema, decat din perspectiva procentajului obtinut, a locului castigat in ierarhia preferintelor politice ale electoratului: Pd, Psd, Pnl si noul venit, Png-ul, au certitudinea castigarii unor locuri pe lista Parlamentului Europei. Mai dramatica este soarta altor partide pentru care pierderea euroalegerilor poate insemna cel mai convingator semnal ca sansele de supravietuire sunt minime, conjuncturale. In aceasta categorie intra Prm-ul, Udmr-ul, Pc-ul, Pin-ul, Pld-ul si Pntcd-ul. Cauzele prabusirii lor in sondaje si, implicit, ale clasarii lor probabile sub pragul electoral de 5% sunt diferite, toate ducand insa la concluzia ca electoratul romanesc s-a polarizat clar, orientandu-se doar spre mari formule politice reprezentative.
Prm-ul, partidul extremistilor nationalisti de stanga, nostalgici, proveniti - in formula initiala - din "pensionarii" institutiilor comuniste de represiune, se afla in accentuata pierdere de audienta, ca urmare a concurentei Png-ului. Acesta se afirma ca un partid nationalist de dreapta, crestin-ortodox. Liderul lui, G. Becali, a dobandit o anume charisma printre marginalizatii societatii actuale, cu un discurs simplu si frust, bazat pe putine idei, afirmate insa cu putere. G. Becali l-a surclasat pe "justitialistul" C.V. Tudor, ale carui "iesiri" la rampa, impanate cu trimiteri culturale (unele, ca nuca in perete) si invective, au devenit plicticoase prin repetitie, grandomanie si lipsa de efecte. C.V. Tudor nu mai are nici "sursele" din servic
