"De acum inainte, s-ar putea sa fiu vazut mai putin la televizor. Dar sa nu se sperie nimeni. Voi reveni!". Pentru cine crede ca Gyuri Pascu e un comic vestit al ecranului, dialogul care urmeaza poate fi usor derutant. Sub masca de clown vesnic vesel se ascunde un ins cu preocupari spirituale profunde, in cautare de bine si de Dumnezeu
"De mic copil am stiut ca voi ajunge pe scena"
- Daca ar realiza cineva un top al celor mai iubite vedete din Romania, cu siguranta ca te-ai clasa pe podiumul invingatorilor. Dincolo de talentul tau "multilateral" dezvoltat, iradiezi o cumsecadenie uriasa, o disponibilitate afectiva extrem de rara in ziua de azi. Unde se afla izvorul ei?
-Fiind cel mai mic din patru copii, am primit cele mai multe alinturi si pupaturi, fata de cei trei frati ai mei mai mari (din prima casatorie a mamei mele, ramasa vaduva, inainte de a se recasatori cu tata). Dar ne-am iubit ca si cum am fi fost frati buni, ne luam apararea unii altora, mai ales ei mie, pentru ca eram tare nazdravan, pe cat eram de mic si de firav. Fac parte dintr-o familie multietnica din Ardeal (sunt din Agnita, un oras in apropierea Sibiului) cu un tata roman-ortodox si mama catolica, jumatate unguroaica, un sfert slovaca si alt sfert poloneza. Pana tarziu-incoace, noi ne-am adresat parintilor cu "dumneavoastra" (ca in fostul imperiu austro-ungar - "Frau Mutter", "Herr Vater"). Un protocol familial si o educatie poate putin cam aspra si riguroasa, in spiritul dogmei si moralei crestine, cu un sentiment al mandriei exacerbat pana aproape de orgoliu, care cumva mi-a ciuntit un pic aripile, mi-a infranat imaginatia. De aceea, mi-a si crescut navalnic dorinta de a fi si altfel decat ei, de a cunoaste si alta lume, de a depasi tiparele, de a-mi urma visurile. De mic copil am stiut ca voi ajunge pe scena, pe ecran. Ca ma voi adresa oamenilor. Am plecat de
