Alegerea noului Patriarh marcheaza intr-un fel iesirea Bisericii Ortodoxe Romane din perioada de tranzitie. O iesire neprogramata, provocata de trecerea neasteptata a PF Teoctist la cele vesnice. Insasi desemnarea succesorului sau reprezinta o cotitura importanta in istoria Bisericii, IPS Daniel fiind ales in premiera cu majoritate de voturi in urma mai multor tururi de scrutin - cele pentru desemnarea candidatilor, iar apoi alegerea dintre acestia a intiistatatorului. Intreaga procedura a reusit sa capteze atentia opiniei publice, in primul rind pentru ca a fost vorba despre un eveniment rar, precedentul avind loc cu mai bine de 20 de ani in urma, intr-o vreme in care cenzura asupra informatiilor era crincena. In al doilea rind, in miezul acestui eveniment s-a aflat o institutie ale carei cutume au fost necunoscute pina de curind oamenilor de rind, obisnuiti cu relatarile presei de scandal si cu stirile de la ora 5. Mister cu atit mai adinc si mai greu de patruns, cu cit vorbim de institutia care se bucura de cea mai mare cota de incredere in rindul romanilor. Deschiderea manifestata in vremea patriarhului Teoctist catre celelalte culte, in special catre Vatican, va fi continuata de IPS Daniel, insa atentia credinciosilor se va focaliza pe ceea ce se va intimpla in tara, si nu in afara. Primul lucru dovedit in ultimele zile a fost ca nu conteaza daca unii parinti au avut legaturi cu fosta Securitate. Faptul ca unii precum episcopul de Alba au povestit ce li s-a intimplat, iar altii precum episcopul Dunarii de Jos s-au codit sa explice cum stau lucrurile in adevar nu mai este condamnabil. La urma urmei, mortii de la groapa nu se mai intorc. In plus, exemplele negative oferite cu generozitate de societatea civila i-au lamurit pe romani ca doar timpul le va rezolva pe toate. In ceea ce priveste noua conducere a BOR, misiunea acesteia nu se va rezuma la continuarea refo