Săptămâna trecută a fost una dintre cele mai scurte perioade cu foarte multe veşti rele pentru economie. Să începem cu inflaţia. Pentru luna august, preţurile au crescut în 31 de zile cu 0,86%, ceea ce a condus la o valoare a indicelui preţurilor de consum de 2,79% pe primele opt luni, sau, din august 2006 până în august 2007, de 4,96%. În ultimele 12 luni, doar o singură dată, în noiembrie 2006, am avut o inflaţie lunară mai mare, atunci când gazele s-au scumpit cu 17%. Atunci a fost un şoc majorarea acelor preţuri, dar acum ce a fost? Acum, printre altele, a fost leul. Cel care ajută de doi ani ca preţurile să îşi încetinească ritmul de creştere. Cum? Prin întărirea sa şi prin creşterea dependenţei economiei de importuri. Practic, dacă leul se întărea de la o lună la alta, produsele de import, majoritare pe piaţa românească, ajungeau chiar să se ieftinească. Şi aşa, institutul naţional de statistică raporta succese de la lună la lună (ţineţi minte inflaţia din martie, cea de 0,07?). Dar, de două luni, leul nu se mai întăreşte. Şi, în lipsa acestui actor din ce în ce mai puţin viguros, petrecerea continuă. Concret, din 2 iulie şi până acum, leul s-a depreciat cu 8%. Pentru două luni şi jumătate, este foarte mult. Iar dacă leul şi-a inversat tendinţa, atunci a crescut şi inflaţia. Produsele, materiile prime sunt din ce în ce mai scumpe, iar asta se reflectă în preţul produselor finale. Petrecerea continuă. Şi totuşi, ce a determinat deprecierea leului? Domnul Bogdan Baltazar spune că „BNR a subminat leul“, depreciindu-l voit, fapt relevat de creşterea rezervei valutare. Alţi analişti economici, oficiali ai băncii naţionale, ba chiar şi ministrul finanţelor susţin că leul suferă de o corecţie, normală, după ce a înregistrat o perioadă lungă de apreciere, fără suport economic real. Eu spun că, atunci când BNR a decis să cumpere în august euro mulţi de pe piaţă, nu pent