Să fii student în ziua de azi pare, la prima vedere, floare la ureche, inclusiv pentru cei care vin din mediul rural. Treci bacul, îţi pui la punct dosarul, îţi iei bani în buzunar şi pleci neînfricat la facultate. Dacă nu ai pretenţia să intri pe un loc la buget, poţi să fii cât se poate de calm, te acceptă. Începi să îţi faci probleme abia după ce ţi-ai confirmat locul, în cazul în care nu ai părinţi în Italia sau Spania, care să-ţi trimită frecvent bani. Dacă vrei neapărat facultate, atunci te mulţumeşti cu borcanele de zacuscă, gem şi pacheţelul de porc, sacrificat acasă, pe care trebuie să le iei din autogară.

Ajuns cu personalul tocmai în Iaşi, la Cuza, că acolo i-a zis tata să-şi bage dosarul, că tot acolo e şi fata vecinului, tânărul de la ţară habar n-are ce-i cu el. „Am mai fost la Iaşi, ce mare brânză poate să fie?!”, se încurajează singur, dar, de fapt, nu ştie că a dat liniştea şi frumuseţea traiului de la ţară pe o nebunie. Dar asta este, şi în fond e o alegere mai bună în comparaţie cu celelalte opţiuni: să pleci la muncă în Italia sau să vinzi la magazinul de pe colţ. Te îmbărbătezi cu ideea că şi alţii au reuşit să termine o facultate, chiar aşa costisitor cum e. Şi e foarte posibil să ai succes, că doar eşti de la ţară şi nu ai venit la oraş că nu mai puteai de bine, ci ca să faci ceva cu viitorul tău.

Lucrul acesta este valabil doar pentru cei într-adevăr serioşi, cei care nu se pierd cu firea într-o lume ce nu e deloc asemănătoare cu cea din care provin. E adevărat că spiritul de ţară nu mai e ce a fost, dar, oricum, nu se compară cu destrăbălarea cluburilor şi a discotecilor, şi agitaţia pentru care nu-ţi cere nimeni socoteală. Cazarea înseamnă şi prima problemă. Până la urmă, găseşti bani şi închiriezi un apartament, sau chiar îl cumperi, dacă ai bani din străinătate. Dacă nu te înscrii în această categorie şi eşti doar un