Să ne imaginăm ca intr-un fel de coşmar lucid ce s-ar fi intămplat cu (de acum) faimosul film al lui Cristian Mungiu, "4 luni, 3 săptămăni şi 2 zile", alintat de presă drept "432", dacă n-ar fi intrat in competiţia Cannes-ului, dacă nu şi-ar fi găsit un distribuitor european puternic, dacă n-ar fi căştigat Palme Dâorâ¦
Să ne imaginăm ca intr-un fel de coşmar lucid ce s-ar fi intămplat cu (de acum) faimosul film al lui Cristian Mungiu, "4 luni, 3 săptămăni şi 2 zile", alintat de presă drept "432", dacă n-ar fi intrat in competiţia Cannes-ului, dacă nu şi-ar fi găsit un distribuitor european puternic, dacă n-ar fi căştigat Palme Dâorâ¦
Ar fi fost lansat acasă cu o publicitate inevitabil modestă (căci de unde bani la un film cu buget mic, care, am inţeles din notele regizorului, nu şi-a putut permite nici măcar plata unei secretare de platou?), ar fi rulat, relativ obscur, in căteva săli (căci de unde săli?), ar fi făcut căteva mii de spectatori (ceea ce, in contextul filmului romănesc postdecembrist, ar fi fost cotat drept un succes de casă, aproape căt "Garcea"!), ar fi fost lăudat cu măsură in presă (iar pe alocuri luat peste picior la modul stupid), ar fi avut un grup de admiratori puri şi duri, care ar fi văzut in el un posibil "film cult", ar fi făcut o figură onorabilă pe la nişte festivaluri din străinătate, dar fără prea mare ecou la noi, şi cu asta, basta!
Soarta a vrut să fie altfel! Aşa cum oamenii au soarta lor, aşa cum cărţile au soarta lor, iată că şi filmele au soarta lor! In loc de scenariul absolut realist de mai sus, acestui film i-a fost hărăzit să trăiască altceva: şi anume un splendid scenariu SF cum cinematografia romănească n-a mai intălnit pănă acum in toată istoria ei!
ROMĂNIA, ŢARA MEA⦠M-au amuzat (vorba vine!) căteva reacţii de care s-a bucurat Mungiu acasă. De pildă, imedia
