- Diverse - nr. 182 / 18 Septembrie, 2007 Mai in gluma, mai in serios, cele cuprinse sub titlul generic ca nevoi zilnice necesita o succinta teoretizare. In aceasta categorie a nevoilor unei fiinte umane se includ mai multe elemente si e bine sa precizam cateva dintre ele: nevoia de hrana, imbracaminte, incaltaminte, odihna, activitate, ingrijire, tandrete, studiu, perfectionare, actualizare si multe altele. Printre acestea se includ si nevoile de a merge la toaleta, proces fiziologic firesc. De aceasta data, ne vom indrepta atentia spre toaletele publice. Toaletele, in general, au cunoscut o evolutie in timp, reflectand si gradul de civilizatie al societatii. Cu pornire de la o simpla groapa, apoi o groapa imprejmuita, apoi si acoperita, rezultand latrina. Un moment revolutionar a fost cel in care s-a introdus toaleta in locuinte, in incaperi anume amenajate, racordate la sistemul de apa si canalizare, oferind un confort neasteptat de bun si care cunoaste o permanenta imbunatatire, atat ca dotare, cat si ca aspect. Un pas inainte spre civilizatie s-a facut in momentul in care s-au dotat localitatile cu toalete publice, iar evolutia lor in timp este vizibila. In acest caz, se impun reguli stricte de intretinere a lor. Felul in care se respecta ele insa este o alta problema. Dar, de vreme ce am aderat in randul tarilor civilizate din Uniunea Europeana, sa presupunem ca un individ dintr-o asemenea tara isi propune sa-si petreaca concediul la noi. Pentru cel sosit din Occident, sta in firea lucrurilor ca, intrand intr-o toaleta publica, sa gaseasca o curatenie desavarsita, sa nu duca lipsa de nimic, sa nu simta sub nicio forma mirosuri respingatoare. Venind in tara noastra, involuntar va face comparatii. Va compara cladirile, spatiile verzi, strazile, trotuarele, localurile, magazinele, vestimentatia si comportamentul oamenilor, dar la un moment dat si toaletele public