In ciuda esecului sever, citeva din cifrele jocului cu Dinamo il sustin pe antrenorul Politehnicii, Ionut Popa. Daca cineva spunea simbata, prin minutul 60, ca Dinamo va invinge Politehnica la scor era fie luat in ris, fie trimis la stabilimentul plasat pe soseaua spre Vaslui, undeva pe partea dreapta! Pina in acel moment, Iasul gestionase foarte bine jocul. Constient ca in conditiile absentelor masive - Zicu, Bratu, Lobont sau Pulhac, de exemplu - Dinamo devine o echipa de pluton daca tandemul fotbalistic N&D e anihilat, antrenorul Ionut Popa a pornit stabilirea tacticii din acest punct, gindind un scenariu special pentru atacantii dinamovisti. Niculescu a fost luat in primire de Onut si Ciobanu, ultimul fiind si responsabilul cu dublajul din zona careului, iar Ilie a fost desemnat sa mearga dupa Danciulescu si la baie. Si chiar daca Adi Cristea a scris repede 1-0, defensiva gazdelor, ajutata de faptul ca Naidin bloca urcarile lui Ropotan, de forma slaba a lui C. Muntreanu si de faptul ca Margaritescu, ce a actionat intr-o zona lateral dreapta nu a schimbat haina de distrugator cu aceea de constructor, a functionat apoi la cote optime. Mai mult, sclipirile individuale ale lui Miclea si, mai ales, Bilba au pus in real pericol poarta lui Romanovs, senzatia ca Poli e dezavantajata de scor dupa o ora de joc fiind pregnanta. De altfel, si schimarea Iasului de la pauza, mai ofensivul Silvasan in locul lui Miclea, sugera ca Popa nu se multumea cu remiza. A fost insa suficient un moment de indolenta a nou-intratului amintit, care l-a lasat singur-singurel pe L. Goian la cornerul din care s-a ajuns la 1-2, pentru ca tot edificiul Politehnicii, construit pina atunci cu migala, sa se surpe. Lipsite de un lider care sa stringa rindurile, ghinionista in continuare (din 7 faze de poarta, Iasul a inscris o data, in timp ce Dinamo a concretizat toate cele patru ocazii pe care si le