De ieri, s-a demarat cea mai importanta schimbare a pensiilor din ultimii 50 de ani. Printr-o lege din 2006, romanii sub 35 de ani, salariati, vor fi obligati sa isi aleaga un furnizor potrivit al pensiei private. Pentru prima data in ultimii 50 de ani, pensia devine nu o obligatie a statului, ci partial o obligatie a salariatului, care isi investeste 2% din salariu, in fiecare luna, intr-un fond autorizat.
Fondul ales poate fi oricare dintre cele 17 entitati care au fost autorizate de Comisia de Supraveghere a Pensiilor Private si este la alegerea salariatului. Salariatul are 4 luni ca sa gaseasca o societate comerciala competenta care sa ii ofere un plasament intr-un fond de pensii. Acel fond de pensii ii va da, in viitor, in plus fata de pensia obligatorie de stat, o pensie privata. Cu doua exceptii, toate fondurile de pensii lansate pe piata se incadreaza la categoria de risc moderat. Se va crea astfel o doza de incredere in sistem, pentru cei mai sofisticati dintre "investitori". Pentru ca odata cu transformarea sistemului, se mai transforma ceva foarte important - mentalitatea oamenilor.
Chiar daca cu cativa ani inainte de 1989 taxarea salariilor nici macar nu era evidentiata distinct pe fluturasul de salariu (si era retinuta direct de intreprinderea socialista), contributia la pensie a existat. Ea era insa in mod obligatoriu o problema a statului. Omul contribuia cu sumele care ii erau cerute de stat, iar statul avea grija de pensionar. Era o vreme cand pensionarii primeau pensiile, biletele de tratament si cele de calatorie mai ieftina pe calea ferata direct de la acelasi ghiseu. Multa vreme dupa 1989 aceeasi mentalitate a predominat, insa contributia de la pensie era macar evidentiata distinct. Sistemul, la contributie egala, pensie egala nu a functionat decat partial, dupa ce in 2005 s-a facut o recalculare a pensiilor. Inechitatile din sistem,
