Simţul moral pe care fiecare îl deţine, într-o măsură mai mare sau mai mică, este determinat în primul rând de…caracteristicile biologice! Simţul dreptăţii şi mai ales aversiunea de a-l face pe celălalt să sufere sunt localizate în zone foarte clar delimitate ale creierului.
Acestea sunt de fapt cele două predispoziţii morale moştenite în decursul evoluţiei umane, au descoperit ultimele studii în materie de ştiinţe cognitive. Aceste zone sunt cele implicate în luarea de decizii etice. Este ceea ce bănuiau deja filosofii antici – că fiinţa umană se naşte echipată cu un nucleu moral dur, independent de cultura căreia îi aparţine.
Concluziile au fost posibile cu ajutorul scannerului IRM – care a studiat creierul mai multor subiecţi confruntaţi cu un scenariu moral personal – de pildă ideea de a omorî pe cineva, dacă aceasta ar salva viaţa altor persoane.
Ideea de crimă a fost atât de puternică încât a activa zone din creier care gestionează emoţiile – aceleaşi care inhibă activarea altor regiuni cerebrale, ale „raţiunii”. Din acest motiv, majoritatea subiecţilor au luat decizia „să nu facă nimic”.
Zonele implicate sunt mai ales cortexul cingular posterior, circumvoluţia frontală mediană şi şanţul temporal superior. Informaţiile au fost confirmate şi de alte experimente – subiecţii cu leziuni cerebrale la nivelul cortexului prefrontal au luat decizia „raţională”: sacrificarea victimei. Exact aceleaşi persoane dau dovadă de o sensibilitate emoţională mai scăzută în viaţa socială: compasiune, ruşine, vinovăţie.
Până la urmă, spun oamenii de ştiinţă, dacă nu ne place să îl facem pe celălalt să sufere este de fapt un argument natural. Cealaltă componentă a moralei – simţul dreptăţii. Şi în acest caz, imageria cerebrală a demonstrat că există o zonă cerebrală asociată cu producerea unor emoţii precum durerea sau furia – „insula anterioară”, dar ş
