Luni, leul a scăzut la aproape 1/3,40 faţă de euro. Nu cu mult timp in urmă voci din mediul bancar/financiar anticipau că Leul va termina anul in jur de 1/3,10 faţă de euro; adică un euro va fi in jur de 3,10 lei. Mă intrebam: oare pe ce işi bizuie predicţiile acei analişti. Drept este că unii oficiali ai BNR au făcut distincţie intre un leu financiar şi unul comercial, că intrări de capital au fost masive in ultimii ani. Dar să se ignore cu bună ştiinţă fundamente economice este greu de inţeles. Mai mult, la orizont se adunau nori negri pe fondul tensiunilor existente pe piaţa creditului in SUA, iar ieşiri de lichidităţi in lunile mai-iunie a.c., din economiile emergente fuseseră un indiciu premonitoriu.
Turbulenţe majore pe pieţele de credit au irupt in august şi nevoia de licihidităţi, devenită acută, a condus la ieşiri suplimentare de bani din economiile emergente, inclusiv din Romănia. Leul, care era puternic supraveluat, nu avea cum să nu acuze şocul. Mai ales că finanţarea deficitelor externe in creştere a devenit tot mai precară in acest an. Sub 40% din deficitul de cont curent este finanţat de invesţitii străine directe (faţă de peste 80% in 2006). Restul inseamnă indatorare, mai cu seamă a sectorului privat. Deficitul de cont curent a ajuns la peste 13% din PIB, anualizat, ceea ce nu avea cum să nu atragă atenţia. Este adevărat că avem o creştere economică rapidă (chiar dacă decelarată faţă de 2006) in raport cu media din UE. Este vizibil insă că această creştere este in continuare impinsă de consum, de cererea internă, in circumstanţele in care finanţarea deficitelor externe nu are o structură adecvată. In consecinţă Romania a fost semnalată de către S&Pâs, alături de Bulgaria şi ţările baltice, ca avănd un deficit de cont curent excesiv de mare, ca fiind vulnerabilă la şocuri externe. Şi aceasta s-a văzut in ultima săptămănă, cănd leul
