De luni a inceput asaltul fondurilor de pensii asupra potentialilor clienti: tinerii de pina in 35 de ani si cetatenii din grupa de virsta optionala, 35 - 45 de ani. Personal, ma aflu in ultima categorie, cu alte cuvinte as putea sa ma abtin in a-mi alege un fond de pensii care sa-mi administreze cele doua procente din contributiile sociale. Asadar, as putea sa merg in continuare doar pe mina statului in ceea ce priveste veniturile mele de la pensie. Sincer, nu stiu ce sa fac, si cu cit citesc mai multe articole din ziare, cu cit ascult diversi specialisti pe la talk-show-uri, cu atit sint mai debusolata. Mai precis, ajung sa inteleg ca, in realitate, nimeni nu-ti poate garanta o batrinete linistita decit tu insuti. In acest context, se spune ca un tinar care incepind de acum cotizeaza 40 de ani va avea o pensie de 75% din salariul mediu de la data aia: 45% din pilonul actual si 30% din ce se aduna in pilonul 2. Foarte greu de crezut aceasta predictie. De pilda, unii analistii economici se intreaba pe buna dreptate, daca din primul pilon se iau 2% si mai tirziu 6%, cum va mai putea sa asigure pensie tot de 45%? In al doilea rind, ce "productivitate" ar trebui sa ofere fondurile de pensii astfel incit, cu doar citeva procente contributie, pilonul doi sa fie in stare sa asigure 30% din salariul mediu de peste 40 de ani? Asta in conditiile in care un fond de pensie cu risc minim garanteaza o crestere de circa 5 - 7% anual. Mai mult decit atit, un calcul efectuat pentru un tinar cu salariul actual de 20 de milioane de lei vechi indica o pensie privata, dupa 25 de ani de contributii, intr-un cuantum situat intre 78 si 170 de euro, adica, sincer, foarte putin. Ca sa nu mai spun ca, la acest moment nici macar nu exista legea care sa stabileasca exact citi ani sint obligate fondurile sa-ti plateasca pensia privata. In concluzie, ce garantie avem noi, cetatenii activi de asta