Câştigă într-un an cât un român mediu în câteva decenii. Unii îşi cheltuiesc salariile cu multe zerouri pe case arătoase şi maşini puternice, însă alţii se gândesc şi la viitor şi intră în lumea businessului. Îi vedem agitându-se pe marginea terenului, bucurându-se atunci când jocul merge bine şi smulgându-şi părul din cap când nu iese aşa cum şi-au planificat. Îi vedem, din ce în ce mai des, la ştirile din sport, vorbind cu pasiune despre meciuri, juc�

Câştigă într-un an cât un român mediu în câteva decenii. Unii îşi cheltuiesc salariile cu multe zerouri pe case arătoase şi maşini puternice, însă alţii se gândesc şi la viitor şi intră în lumea businessului.

Îi vedem agitându-se pe marginea terenului, bucurându-se atunci când jocul merge bine şi smulgându-şi părul din cap când nu iese aşa cum şi-au planificat. Îi vedem, din ce în ce mai des, la ştirile din sport, vorbind cu pasiune despre meciuri, jucători sau arbitri. Puţini avem ocazia să cunoaştem şi cealaltă faţă a antrenorilor de fotbal români, aceea de oameni de afaceri.

Mircea Lucescu şi fiul său, Răzvan, sunt, de departe, cei mai implicaţi şi, probabil, cei mai vizibili „afacerişti“ dintre antrenori. În ciuda numeroaselor probleme avute de-a lungul timpului (motivate de ei prin faptul că, ocupaţi fiind cu fotbalul, şi-au lăsat firmele pe mâna unor intermediari), au reuşit să menţină pe linia de plutire câteva companii, printre care şi agenţia de turism Neli Voyages. De altfel, firmele în care ei deţin participaţii au avut, în 2006, o cifră de afaceri de peste trei milioane de euro. Şi Gheorghe Hagi este celebru pentru investiţiile sale profitabile în domeniul hotelier („Iaki“ a ajuns să fie una dintre cele mai „cu ştaif“ locaţii de pe litoralul românesc) şi în imobiliare.

Mai puţin faimoase sunt afacerile