Scandalul brăţărilor dacice a repus pe tapet problema traficului cu obiecte arheologice. Celor patru milioane de dolari, cât valorează trei tezaure monetare dispărute, li se adaugă încă o jumătate de milion, valoarea brăţărilor lipsă. Există o doză serioasă de ironie în faptul că arheologia devine un subiect de presă abia când se fură vreun obiect de patrimoniu sau e distrus, voit sau nu, cine ştie ce sit celebru. Din păcate, nu a curs prea multă cerneală când prof

Scandalul brăţărilor dacice a repus pe tapet problema traficului cu obiecte arheologice. Celor patru milioane de dolari, cât valorează trei tezaure monetare dispărute, li se adaugă încă o jumătate de milion, valoarea brăţărilor lipsă.

Există o doză serioasă de ironie în faptul că arheologia devine un subiect de presă abia când se fură vreun obiect de patrimoniu sau e distrus, voit sau nu, cine ştie ce sit celebru. Din păcate, nu a curs prea multă cerneală când profesorul Ioan Piso, directorul Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei, a descoperit, la Sarmizegetusa, Capitoliul lui Jupiter, cel mai important templu de pe teritoriul provinciei romane Dacia, dedicat unui zeu roman. În schimb, la scandalul brăţărilor dacice a fost festin, s-au scris cearşafuri întregi! Şi, din nefericire, nimeni nu pare să-şi fi pus, cel puţin deocamdată, câteva întrebări evidente: cât de ameninţate sunt siturile noastre arheologice? Ce şi cât se fură, ce se distruge şi din ce motive? Lucrurile sunt sub control sau ne apropiem de situaţia Bulgariei, unde un arheolog – unul profesionist şi celebru, de altminteri, pe nume Gheorghi Kitov – a ajuns să facă săpături cu excavatorul, pentru a o lua înaintea hoţilor?

O statistică a Inspectoratului General al Poliţiei Române (IGP) prezintă situaţia sec şi fără echivoc: „Asistăm la o intensificare a fenomenului infracţional