În discuţiile despre schimbarea mentalităţii, subiect la modă în dezbaterile televizate în care sociologi încruntaţi opinează că aceasta este cheia transformării României, problema moravurilor ocupă un loc aparte. Una din întrebări este dacă românii pot fi dezvăţaţi de deprinderea de a căuta calea cea mai scurtă, de a se băga în faţă, de a trage cu orice preţ beţişorul cel lung. Aşa a răsărit în anii ‘90 generaţia miliardarilor de carton. Sunt cei

În discuţiile despre schimbarea mentalităţii, subiect la modă în dezbaterile televizate în care sociologi încruntaţi opinează că aceasta este cheia transformării României, problema moravurilor ocupă un loc aparte. Una din întrebări este dacă românii pot fi dezvăţaţi de deprinderea de a căuta calea cea mai scurtă, de a se băga în faţă, de a trage cu orice preţ beţişorul cel lung.

Aşa a răsărit în anii ‘90 generaţia miliardarilor de carton. Sunt cei care au făcut averi fabuloase, peste noapte, fraudând statul, învârtind afaceri cu ţigări, alcool, ţiţei sau, mai iscusit, falimentând bănci ori „căpuşând“ mari întreprinderi de stat. Într-o ţară în care, s-a dovedit, şmenul poate lesne promova până în cancelariile guvernamentale, iniţiativa cuiva de a produce ceva, la vedere, era boicotată din faşă. Scăpat din ghearele birocraţiei, decedat în hăţişul taxelor şi impozitelor aberante, acesta este epitaful multora dintre cei care s-au încumetat să vâslească împotriva curentului.

Avem acum două noi categorii de miliardari „instant“. Prima, intens mediatizată în ultima vreme, este a „băieţilor deştepţi“, care au dat lovitura plimbând contracte de electricitate între companiile de stat. A doua este a celor care fac legea pe piaţa imobiliară. Angrosişti de terenuri, case şi apartamente, ei ţin mâna pe butoanele preţurilor, pentru că în imobiliare profitul e