Lucian POSTU "(...) te poti trezi deodata ca aceste taratoare nu dau doar lectii, ci vor sa si impuna reguli."
Daca galgaitul galagios si infoiat e obiceiul de baza al curcanilor, laudatul reciproc e semnul distinctiv al unei alte specii: limbricii cu pretentii culturale.
Schema e simpla: mai intai, limbricul nr. 1 ne trompeteste despre nemaivazutele calitati ale limbricului nr. 2. Peste putin timp, limbricul nr. 2 tromboneste adanc pe marginea geniului coplesitor al limbricului nr. 1. Si asa mai departe, pana cand piata de genii culturale autohtone incepe sa aminteasca de criza de supraproductie a economiei imperialiste interbelice.
Daca n-ai sti ce mediocri inacriti si gonflabili sunt indivizii care fac schimb de limbi dorsale, ai zice ca Academia Franceza si Comitetul Nobel plang de le sare camesa, incercand cu disperare sa-i convinga pe stralucitii in cauza sa accepte umilele omagii ale celor doua batrane institutii. Da` ei, nu si nu!
Limbismul reciproc e doar semnul vizibil al tagmei limbricilor "culturali". In subteran, acesti paraziti intestinali sunt legati de tevile pline cu reziduuri ale acelorasi metehne si frustrari. Acelasi jeg moral si intelectual ii uneste pe toti, aceeasi foame ancestrala si acelasi zel imund, atunci cand scuipa unde au lins. Si viceversa.
Foarte vizibili atunci cand se pupa in dos unii pe altii, limbricii respectivi se ascund in balegarul anonimatului, atunci cand vor sa-si scuipe frustrarile impotriva celor care ii deranjeaza. Asa ca limbricii "culturali" folosesc pseudonime, e-mail-uri si SMS-uri anonime. Ba chiar mimeaza identitatea altor limbrici, in incercarea de a-si ascunde propriile urme baloase.
Cu toate astea, nu cred ca acesti limbrici sunt principalii vinovati pentru agitatia lor intestinala si pentru reziduurile publice pe care le produc. Ce pretentii poti
